Mergem cu inima grea la biserică,
sperăm ca, măcar acolo să ne uşurăm de păcate. Căutăm să scăpăm de poveri. Dar,
vedem că, deseori plecăm din Sfȃntul lăcaş mai ȋmpovărați…. mai trişti… de ce
oare? Căutăm dar nu găsim, pentru că nu căutăm bine… Cerem dar nu primim, cerem
după pofta noastră… Ne rugăm dar rugăciunile noastre par a fi ȋn zadar. Poate
pentru că sunt cereri ale poftelor noastre şi nu laude şi mulțumiri adresate
Celui Sfȃnt. Atunci cȃnd vom ȋnvăța să ne
rugăm cu adevărat, vom fi liberi şi liniştiți, şi vom merge cu drag la biserică,
nu cu dȃcă şi cu bărfe.
We go with a heavy heart at church, hoping that, at least there we can ease our sins. We try to escape the burdens. But, we see that, we often leave the Holly Place feeling more burdened... much more sad... why is that? We search but we do not find, because we do not search well. We ask but we do not receive, because we ask according to our desire... We pray but our prayers seam to be in vain. Maybe because they are requests to satisfy our lust and not praises to God. When we will learn how to truly pray, than we will be free and peacefull, and we will gladly go to church, not with anger and gossip.
0 Comments