Lumea cumpãra frenetic...de parcã ar fi sfârşitul lumii şi nu
ar avea toate cãcaturile de care oricum nu au nevoie dar “sã fie acolo”, cã “cine
ştie când ai nevoie”…
Mi-e groazã sã merg la cumpãrãturi, mi-e groazã sã ies uneori
din casã şi sã ȋi vãd pe tineri cum scuipã pe stradã, cum se iau la ȋnjurat şi
la bataie. Bine, nu ȋmi imaginez cã vor sta la cafea sã discute despre “David Copperfield”
sau despre recilare, sporturi, fotografie, picturã sau alte lucruri ce ar putea
face.
Exerciţiu pentru sine:
ȋn loc sã ne risipim ȋn lucruri mãrunte, inutile de multe ori, mai bine ne ȋntrebãm dacã chiar avem nevoie de
ele. Dacã murim mâine
vom avea nevoie de ceea ce am fãcut azi? Este mai mult pentru trup sau pentru
suflet?
0 Comments