Sunt cuvinte cheie ce descriu mersul lucrurilor, sunt la ordinea zilei. Mergi la Poştă şi ȋţi scrie numele greşit pe colet, se mai ofensează apoi dacă ȋi numeşi analfabeţi.

Mergi la Bancă să ȋţi ridici cardul şi din nou nu ştiu să ȋţi scrie numele correct pe card, te pun să faci o cerere pentru un card nou şi sa revii după alte 5 zile. Că deh, aşa e la noi, Nesimţilrea e mare… Tot clientul băncii pleacă nedumerit (de ce a stat data trecută 2 ore) şi dezgustat de amuzamentul idiot al angajatei care ȋl pune din nou pe drumuri…

La spital stai 2 ore pentru o reţetă – aşa e “normal”. Oamenii suferinzi s-au obişnuit cu această prigoană şi nu mai zic nimic, aşteaptă…

Exemplele pot continua, acestea amestecate cu documentare fragmentate la tembeliziune (TV) despre cum era acum 30 de ani. Să mai facem comparaţii? De ce? Pe cine ajută? Ȋmi dau mie aceste comparaţii un loc de muncă sau o casă?