4. Snobul şi averea

4.    Snobul şi averea

      Înţelepciunea banului este o altă formă de snobism. De ce? Explicaţia o găsim în modul de administrare a banilor, a averii. În cazul celor bogaţi şi foarte bogaţi, situaţia este evidentă. Sunt consideraţi snobi de către ceilalţi şi inevitabil îsi confirmă etichieta prin acţiuni şi atitudini. Se etalează cu ce au, mândrindu-se nespus de bogăţiile lor, şi ignorând, în mjoritate, pe cei mai puţini favorizaţi de soartă.

      Acest tip de snobi adoră să fie în centrul atenţiei, să aibe cât mai multă faimă, sunt avizi după putere, vor să fie adoraţi, puşi pe un piedestal – lucru de care nu se satură.

      Etalarea a ceea ce posedă este totul pentru ei. Snobii se laudă cu ce au, cu ce posedă, evident vorbim despre lucrurile materiale. Nu am auzit înca despre snobi care să se laude cu nivelul ridicat de IQ sau IE sau cu vreo invenţie brevetată. Ei sunt genul de oameni care trăiesc pentru a avea. Oamenii aceştia trăiesc pentru plăcerea de a se etala în faţa celorlalţi, neţinând cont de multe ori de felul în care exmanifestările lor opulente îi pot ofensa pe ceilalţi. Hrănindu-şi egoul cu victorii trecătoare, aceast fel de oameni, deşi la suprafaţă au mulţi prieteni, în realitate sunt singuri şi izolaţi de societate. Paradoxal, bogăţia te izolează dacă un o împarţi cu ceilalţi. Aşa au apărut “filantopii”. Aceştia fac fapte bune şi sunt cunoscuţi pentru operele lor caritabile, donaţii, venind în sprijinul categoriilor defavorizate: bătrâni, persoane cu handicap etc.