Partea a II-a
1.
Autismul
social şi ignoranţa
O altă formă de manifestare a snobismului
este autismul social. Trăim timpuri autistice în care uităm să îl auzim pe celălalt,
uităm să vorbim frumos, nu mai ştim cum să comunicăm deşi, în mod paradoxal,
avem atâtea mijloace noi de comunicare… uneori tocmai aceste mijloace ne
inhibă, ne blochează, ne ajută să ne creăm măşti, să deviem, să fim nesinceri,
singuri în propriul univers. Ne ferim de boli contagioase, de bolnavi… de orice
fel de microbi. Devenim din zi în zi mai ipohindri şi mai depresivi.
Cum reacţionăm atunci când întâlnim o
persoană care nu este în toate facultăţile? Da! Atunci când întâlnim un nebun
pe stradă ori în mijloacele de transport în comun. Astăzi, mărturisesc, am avut
o zi plină. Am întâlnit două asemenea cazuri. Astfel, era o femeie în tramvai
care spunea cuvinte “aiurea”, ce am
ignorat-o repede deşi m-a abordat şi pe mine ca pe restul călătorilor încercând
să ne atragă în vorbă fără succes. Era un caz de verbigeraţie, repetând mereu
aceleaşi propoziţii, femeia probabil suferind de o uşoară formă de schizofernie.
Celălalt caz, este cel al unui bărbat
tânăr ce a reacţionat exagerat de disperat după plecarea tramvaiului din
staţie. Practic se plângea astfel: “de
ce a plecat tramvaiul? Nu mai putea sta şi el 5 sau 10 minute în staţie pentru
mine?”. Gesturile ample şi modul în care vorbea te făcea să îţi dai seama că nu
este în toate minţile…O doamnă lângă mine, auzindu-l a reacţionat spunând
“Săracu’, a pierdut tramvaiul!”, Revoltată de reacţia ei îi spun “Doamnă, a
pierdut mai mult decât tramvaiul, şi-a pierdut minţile, nu vedeţi?!”
Ignoranţa aceasta socială mă doboară
de multe ori şi mă face să mă gândesc cât de involuaţi suntem adesea. Un bun
exemplu este filmul “Idiocracy”(2006) , pe care îl recomand.
Întrebarea mea este: Tu cum reacţionezi
când întâlneşti un nebun pe stradă? Îl iei în batjocură, râzi de/cu el, încerci
să îl ajuţi ducându-l la spital ori chemând salvarea?
Acestă nepăsare în care deseori ne
complacem şi care, în mod ironic ne deranjează la alţii – fiindcă e mereu mai
uşor să vezi minusurile celuilalt decât să ţi le recunoşti pe ale tale – este
cea care în final ne izolează de ceilalţi. Putem afirma că este o altă
trăsătură a snobismului, nepăsarea, însă trebuie luate măsuri împotriva
consecinţelor pe termen lung ale acesteia. Nu îţi dai seama cum devii un om
nepăsător, este un proces lent, aidoma unei răceli ignorate care mai apoi se
agravează.
0 Comments