7.
Snobismul culinar
Este interesant cum am "evoluat" în materie
gastronomică. Din pacate, am început să ne pierdem valorile şi în acest
domeniu, şi ne-am lăsat purataţi de val, adoptând tot mai mult moda altor
culturi, indiferent dacă este sau nu sănătoasă. De la mult căutatele fast-food-uri,
la mâncăruri tot mai excentrice, româul a ajuns să nu mai ştie cum se gătesc
tradiţionalele sarme, ori cum se face o piftie. Poate veţi zice că sunt naţionalistă,
dar nu pot sa nu observ ce se intampla in spatiul media... Suntem manipulati de
emisiuni culinare care nu fac decat sa impuna un nou standard... Sa nu mai
mancam ca bunicii si strabunicii nostrii, ca nu e bine. Ei aveau prea mulţi
"microbi" în mâncare. Noi trebuie să adăugăm câteva zeci de E-uri ca
să fie bine şi să murim la varsta optima (adica inainte de pensionare daca se
poate).
Dacă bunicii
noştrii mȃncau ficatul de raţă cu ceapă şi legume, noi trebuie să cerem foie
fras (fr. ficat gras) la restaurant, care, practic este acelaşi lucru... doar
sună mai sofisticat, nu? Pari mai inteligent decat restul mesenilor dacă ştii să
comanzi ceva mai complicat de ȋnţeles chiar şi pentru tine...
Nu am
inventat noi romȃnii snobismul culinar, ȋnsă se pare ca ȋl perpetuăm. In
ultimii ani, cultura noastră abosoarbe ca un burete orice fel nou de mȃncare
"din afară" şi ȋl prezintă pe o tava de argint ca fiind ceva
nemaiauzit, spectaculos, cu cȃt e mai şocantă mȃncarea, cu atat e mai ..gustoasă?
Paranoia a ajuns atat de mare ȋncȃt am ajuns să consumăm greieri, scorpioni,
serpi, melci, arici, rechini ...cam toate animalele. Snobul nu se simte
dezgustat de aceste feluri noi de mancare, din contră. Cu cȃt mancarea este mai
ciudată, cu atȃt se va ȋnfrupa mai cu poftă din ea, recomandȃndu-le şi
prietenilor, lăudȃndu-se cu o nonşalanţă specifică... "Vai, dragă, trebuie
să ȋncerci şi tu ....
Sub emblema "creativitate", ne
sunt ȋnlocuite vechiile tradiţii culinare, din dorinţa de a le "ȋmbunătăţi".
Oare cei care trăiau inaintea noastra aveau nevoie de atatea complicaţii pentru
a mȃnca sănătos? Se pare ca toate ȋmbunătăţirile aduse sunt ȋn detrimentul sănătăţii.
Cosumăm sandwich-uri care expiră ȋn 14 zile, chips-uri şi alte alimente de ronţăit
ce crează dependenţă sau dăunează prin conţinutul lor.
Un snob va
calcula numărul de calorii consumate la o masa. Se va lua dupa toate retetele
de slabit şi le va aplica rȃnd pe rȃnd, deşi, poate nici nu are nevoie. El va
ignora sfaturile unui nutriţionist, crezȃnd că propriile reţete sunt mai bune şi
eficiente....
Trăim o
perioadă tulbure din punct de vedere gastronomic. Cultura noastră culinară ȋşi
pierde tradiţia, mȃncarea este "reinterpretată" (de parcă ar fi o
operă muzicală) pentru a părea mai sofisticată, pentru a-i schimba gustul. De
ce oare? De ce sa schimbăm ceva bun? Mȃncarea pe care o consumau parinţii şi
bunicii noştrii era fără E-uri, conservanţi şi substanţe dăunătoare de la
stropitul plantelor. Azi... situaţia e schimbată. Roşiile rezistă şi o săptamȃnă
ȋn supermarket-uri fără a fi alterate, arătȃnd ca şi cum ar fi proaspăt culese,
avem produse banale cu termen incredibil de valabilitate precum – semipreparatele
care expiră ȋn 30 zile – consumăm tot mai multă carne de provenienţă incertă
din nepăsare, lipsă de timp şi alte motive.
Practic,
oricȃt am vrea sa părem de moderni, "cool", şi adaptaţi la normele
societăţii europene, să ne "integrăm" adaptȃndu-ne la valorile lor,
se pare ca acest lucru ne dăuneaza şi ne dezintegrează din punct de vedere al sănătaţii.
Un om cu scaun la cap nu ar alege să mănȃnce la un fast food dacă ar avea acasa
o mȃncare gătită sănătoasă.
0 Comments