6 Snobismul în lege

6. Snobismul în lege

Nici cadrul legal un este scutit de apariţia acestui monstru: snobismul. Voi da câteva exemple pentru a-mi susţine teoria.

Legea nr.188 privind Statutul funcţionarilor publici, la secţiunea II: îndatoririle funcţionarilor publici, susţine următoarele:

“Art.45. (3) Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consider ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public are îndatorirea să aducăla cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia astfel de situaţii.”

Traducerea articolului de mai sus ar fi ceva de genul: <<Vă rugăm să anunţaţi şeful că acesta comite ilegalităţi!>> Care ar fi urmarea acestei acţiuni? Demisia celui care îşi anunţă şeful de ilagalitatea comisă, evident! Nu cred că acele fapte sunt comise în stare de inconştienţă…neintenţionat şi fără cunoaşterea consecinţelor!

Aşa că ironia acestei legi, este o culme! Să anunţi superiorul tău ierarhic de comiterea unei infracţiuni! “Politically correct” e termenul folosit pentru desemnarea  „vorbirii corecte“. Ne place să vorbim correct, să nu lezăm semenii cu termeni grosolani. Spre exemplu nu ȋi spui unei personae grase “vaco!” sau “graso!”, ci, ȋi spui că “are problem cu kilogramele”. Ceea ce este de fapt acelasi lucru dar altfel… sună mai fain adevărul ȋmbrăcat, nu? Apoi, cum ar fi dacă am ieşi toţi dimineaţa pe stradă ȋn pijamale? Cam aiurea aş zice.  

Este politically correct să furi cu acte ȋn regulă ȋn Romȃnia? 

  

Învăţam pentru admiterea la un examen ca îngrijitoare la gradiniţă şi aveam un material didactic despre îngrijirea şi dezvoltarea copilului intre 0-3 ani. Citez din materialul ce l-am avut de memorat… pentru că mi se pare o prostie:

“Lucrările realizate de copii trebuie să fie expuse şi apreciat efortul pe care l-au depus pentru a le obţine. Trebuie să organizăm spaţii de expunere a acestora, iar lucrările vor fi expuse doar după negocierea cu copilul care a realizat desenul, pictura, colajul.”

“Toate rezultatele obţinute de copii trebuie să le expunem şi, în mod obligatoriu, lăudat efortul depus de copii pentru a obţine acea lucrare.” Se cam bat cap ȋn cap aceste afirmaţii, nu? Evident că un am luat postul, era pentru altcineva destinat, pentru cineva cu pile. Degeaba am ȋnvăţat. Snobii la putere, să trăiască snobii!