Oare…?

Oare…?

Şi nu ştiu, de ce, uneori,

lucrurile ce mă dor,

îmi plac aşa de tare,

încât mult nu e

până ce

Sufletu-mi dispare,

într-o nouă umbră de

nefiinţă…

Pierdut în neputinţă…

Mă-ntreb de ce oare?

Tot ce iubesc,

mă doare!…