Ne place sã ȋl punem pe “nu”
ȋn faţã şi sã o luãm ȋnainte….ba chiar sã ne aşteptãm la rezultate positive…Ce
idioţi suntem câteodatã!
Adeseori aud: “nu acum”, “nu
pot“, „nu vreau“, „nu tu decizi” etc. Numitorul comun al expresiilor este “nu”.
Deci, este simplu sã trag concluzii negative…
Cred cã adeseori noi
ȋnşine ne punem frâne, din teamã. Ne agãţãm temeinic de diverse negãri, temeri
din copilãrie sau cotidiene şi le maximalizãm in extremis. Trãiesc cu teama de “sã
facem provizii, cã vine rãzboiul” ȋncã de mica. Deja am albit (la propriu) de când
aud vorbele astea şi nu mai trag nãdejde sã „schimb mentalitãţi“ cum am ȋnvãţat
eu ȋn amnualel de psiho. Astea-s prostii, omul nu se schimbã dacã nu vrea.
Voinţa este cea mai puternicã forţã mortice. Poate spune oricine orice.
Ȋmi vine ȋn minte un
exemplu biblic ȋn acest sens…
|
18. |
Şi Iisus l-a certat
şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. |
|
Atunci,
apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut
să-l scoatem? |
|
|
Iar Iisus le-a
răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă
veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui
acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu
neputinţă. |
|
|
Dar acest neam de
demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. |
Marcu 17:18-21
Ȋn versetul 20, este clar
cum credinţa = voinţa (de a crede). Ucenicii nu au vrut/putut sã creadã cã pot vindeca
copilul de demoni, le-a fost slabã credinţa..
0 Comments