Ganduri (de ieri, de azi, de maine)

 

La un moment dat, te obişnuieşti cu sunetul indiferenţei. Te doare, dar te obişnuieşti.  Ȋnveţi sã taci şi sã mergi mai departe sperând cã va fi mai bine.

 

P.S. Sã pleci de la servici tot cum ai venit, la un moment dat ţi se acreşte de tine ȋnsuţi. Te plictiseşti ȋn propria lâncezealã…sã fii angajat pe pile şi, ȋn timp, sã constaţi cã propria-ţi prezenţã este o povarã, o inutilitate, o nulitate. E trist, e actual, aşa e cu angajaţii pe pile care nu fac nimic şi se cred plini de drepturi.

Ȋncã ce drepturi mai pretind?! Salarii mari pe degeaba, competenţã aproape de zero... cã vorba aia sã citim cu degetul pe carte fãceam ȋn clasa I…