Partea I. Ipostaze şi manifestări


Probleme de 
identitate

  1. Snobul si numele

       Oare ne naştem cu o înclinaţie către snobism? Este genetic? Am aruncat privirea pe o serie de nume noi şi am văzut că odată cu dispariţia numelor vechi (exemplu: “Persida”), au aparut nume noi din seriale turceşti, din telenovele sau eroi din diverse filme. Un lucru este cert: alegerea numelui de nume de super erou nu ii vor atribui copilui superputeri. Nici daca le punem copiilor nume de sfinţi nu vor fi mai sfinţi, importantă este în primul rând educaţia ce le-o oferim, propriul exemplu primează. Am auzit tot felul de nume moderne unele “ciudate” (neromâneşti), precum: “Crenguţa” “Briana”, “Riana”, “Eduard”, “Lucas”, “Eric” etc.

  Snobismul revenirii ȋn copilarie… Se spune că, atunci cȃnd eşti bătrȃn te apropii de vȃrsta copilăriei ȋn apucături, compurtament, limbaj, unii ȋn dificultatea mobilităţii… alţii ȋn gȃndire. Dar prin snobismul revenirii ȋn copilărie mă refer la 2 aspecte ce mă deranjează:
1. Trotinetele pentru adulţi – sunt un regres, nu un progres.
2. Imbecilizarea adultului – prin bombardarea spaţiului mass media cu diverse “must have”. Dacă nu foloseşti şamponul X ȋţi va cădea părul, vei fi neatractiv etc. Evident că reclama este sufletul comerţului. Nu am spus nimic nou. Dar mesajele subliminale transmise prin toate mijloacele (TV, Radio, Mijloace de transport, ȋn supermarket). Practic, individual nu mai are tihna decȃt să alerge după promoţii şi să cumpere, să facă rost de bani ca să cheltuie. De ce să cheltuie? Pentru ca prietenii lui au, sau pentru că a auzit reclama X şi vrea şi el.  

     Snobismul revenirii ȋn copilărie mai are o componentă… Celebra afirmaţie “ce bine era cȃnd eram mic/mică)”. De ce era bine? Ne plăcea cȃnd nu aveam răspundere şi aveau alţii grijă de noi? Trăirea ȋn trecut nu anulează prezentul. Cu cȃt ne place să visăm cai verzi pe pereţi cu atȃt omitem că tot noi am pictat acei cai verzi şi la o adică vedem ce vrem. Nu este o atitudine sănătoasă.